Economia

Dezvoltarea economică a comunei este în strânsă interdependenţă cu cea a zonei care ar trebui favorizatǎ de poziţionarea strategicǎ dintre cele 3 oraşe - Iaşi - Roman - Vaslui - şi orientată spre diversificarea schimburilor şi satisfacerea nevoilor locale şi ale acestei concentrări urbane.

Situaţia înmatriculărilor societăţilor comerciale:

Evoluţia înmatriculǎrilor agenţilor economici în perioada 2004-2008

Analizând datele se constată un nivel relativ scăzut al numărului de înmatriculări, 2004 şi 2008. Întrucât gradul de dezvoltare economică a comunei este determinat în mod direct de dinamica activităţilor economice se impune stimularea înfiinţării de noi agenţi economici şi diversificarea portofoliului de activităţi economice în scopul consolidării economiei locale şi creşterii bunăstării populaţiei.

Distribuţia agenţilor economici în stare de funcţiune, după domeniul de activitate:

Situaţia juridică a societătilor comerciale cu sediul în comuna Ţibana:

O oportunitate de dezvoltare a comunei o reprezintă satisfacerea necesităţilor în continuă creştere ale economiei judetului Iaşi şi a Zonei Metropolitane fapt ce va conduce la apariţia de noi sectoare în economia comunei: servicii, depozitare, logistică, industria uşoară, prefabricare, asamblare componente, etc. Elementele decisive pentru valorificarea acestei oportunităţi sunt : oferta de terenuri existente în comună, poziţionarea bună în cadrul zonei, acces la transportul aerian prin aeroportul Iaşi. Dar trebuie avut in vedere refacerea infrastructurii rutiere la nivel euopean.

Agricultura

Agricultura reprezintă una din oprtunităţile de dezvoltare ale zonei, oportunitate care în prezent este insuficient folosită.
Distribuţia terenurilor agricole după modul de folosinţă este următoarea:

Suprafaţa agricolă a comunei este de de 4165 ha din aceasta o parte fiind utilizată în cadrul unor exploataţii mici, marea lor majoritate încadrându-se în segmentul fermelor de 0-5 ha, orientate în principal spre acoperirea nevoilor proprii, iar o altă parte grupată în cadrul asociaţiilor şi societăţilor agricole. Proprietatea reprezintă principalul mod de deţinere al unui teren agricol.

Fragmentarea excesivă a proprietăţii şi lipsa asocierii între agricultori diminuează competitivitatea sectorului agricol.

În prezent producţia agricolă se concentrează doar pe câteva tipuri de culturi:

• grâu comun de toamnă pe o suprafaţă ~ 310 ha
• porumb pentru boabe 1080 ha
• rapiţă 75 ha
• plante uleioase 70 ha
• alte culturi : 1035 ha

Pe lângă aceste culturi în comună terenurile agricole sunt cultivate cu viţă de vie care ocupă o suprafaţă de 30 ha şi livezi 124 ha. În ceea ce priveşte podgoriile, suprafeţele cultivate cu viţă nobilă au scăzut, totodată scăzând şi randamentul soiurilor de viţă nobilă aflat. De asemenea a scăzut şi suprafaţa cultivată cu soiuri hibride în gospodăriile individuale. Suprafaţa acoperită de livezi a urmat şi ea o tendinţă descendentă din cauza lipsei mijloacelor financiare pentru reîntinerirea plantaţiilor de pomi fructiferi, achiziţionarea îngrăşămintelor, pesticidelor şi utilajelor, dezvoltării unor capacităţi de depozitare adecvate.

Diversificarea culturilor, orientarea spre producţia ecologică şi creşterea gradului de prelucrare al produselor la nivel local ar contribui la dezvoltarea economică având în vedere creşterea continuă a cererii de produse alimentare şi perspectivele viitoare în care România ar putea deveni unul din principalii furnizori de produse alimentare pe piaţa Uniunii Europene. Piaţa biocombustibililor, aflată în plină dezvoltare, are potenţialul de a modifica structura actuală a culturilor agricole, investiţiile în acest domeniu înregistrând la nivel naţional un trend ascendent.

Creşterea animalelor

Deşi a înregistrat după anul 1990 o scădere puternică, în acest moment se constată semne de revigorare în acest sector deşi se înregistează încă anumite fluctuaţii anuale. Deşi, în continuare, ca număr ponderea o au unităţile de mici dimensiuni a căror producţie este utilizată în special pentru acoperirea necesităţilor şi care limitează dezvoltarea acestui sector prin resursele limitate pe care acestea le pot aloca, tendinţa în acest moment este de a dezvolta această activitate la nivelul fermelor de mărime medie şi mare (în comună există o fermă mare de creşterea păsărilor) pentru a putea face face competitivităţii tot mai mare în acest domeniu.

Efectivele de animale şi structura (anul 2008) sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Producţia nu este constantă şi se situează cu mult sub potenţial. O oportunitate de valorificare a produselor agricole o reprezintă investiţiile în capacitati de procesare din sectorul agro-alimentar şi dezvoltarea infrastructurii de promovare şi distribuţie a produselor în municipiul Iaşi şi zonele adiacente, piaţă aflată într-o continuă creştere. De asemenea implementarea metodelor ecologice pe tot lanţul de producţie şi obţinerea certificării produselor ecologice ar contribui la creşterea valorii produselor.
Nu este de neglijat şi producţia materiilor prime pentru piaţa biocombustibililor, aflată în plină dezvoltare, piaţă care are potenţialul de a modifica structura actuală a culturilor agricole.

Referitor la structura activităţilor economice este necesară revitalizarea urmatoarelor sectoare:

• turismul rural şi agroturismul 
• pescuitul şi piscicultura
• agricutura

Potenţialul zonei în acest domeniu este foarte mare. Existenţa cadrului natural propice acestor activităţi, cererea în continuă creştere asigură condiţii favorabile de desfăşurare a acestor activităţi care vor conduce la o diversificare a economiei locale, la creşterea veniturilor populaţiei şi a gradului de utilizare a forţei de muncă.